Stima de sine

    Stima de sine reprezintă un set de convingeri pe care le avem despre noi înşine, un fel de “autopercepţie” şi se referă la modul în care atitudinile, comportamentul, motivaţia ne afectează judecata emotională. Modelul stimei de sine este însuşit foarte devreme, în copilărie.

     Stima de sine cuprinde 4 componente principale:
¤ sentimentul de siguranţă
¤ cunoaşterea de sine
¤ sentimentul de apartenenţă (la o familie, la un grup, la o categorie socio-profesională etc.)
¤ sentimentul de competenţă.

    Copilul cu stimă de sine scazută este posibil să nu doreasă să încerce lucruri noi şi poate fi negativist în ceea ce priveşte persoana sa, spunând despre sine “sunt prost”; “nu o să ştiu să fac niciodată acest lucru” sau “oricum nimănui nu-i pasă de mine”. De asemenea au o toleranţă scazută la frustrare, renunţă foarte repede şi sunt uşor de dezamăgit.Se victimizează şi încearcă să scoată în evidenţă greşelile altora.

     Cum  puteţi dezvolta stima de sine a copilului?
> Ascultaţi întotdeauna ceea ce copilul are de spus!
> Arătaţi că aveţi  încredere în el, lăsându-l să îşi exprime propria opinie, să aleagă, să experimenteze anumite acţiuni!
> Petreceţi cât mai mult timp împreună cu el!
> Ajutaţi-l să-şi găsească un talent special!
> Încurajaţi-l în dezvoltarea talentului, hobby-ului său!
> Spuneţi că sunteţi mândri de rezultatele sale!
> Felicitaţi-l, chiar şi atunci când face lucruri obişnuite!
> Copilul trebuie  să se simtă valoros şi iubit fără a condiţiona acest lucru de performanţele sale şcolare!
>  Descoperiţi temerile lui şi încercaţi să le eliminaţi!

>  Oferiţi-i un mediu familial sigur!

>  Ajutaţi-l să  înveţe câte ceva din experienţele prin care trec!  

>  Învăţaţi-l să gândească pozitiv, să fie responsabil!
     Dezvoltând la copil încrederea în sine îi dezvoltăm capacitatea de a se autoaprecia corect şi de a avea încredere în potenţialul său. Treptat, copilul va dobândi un mod de a simţi şi a gândi despre calităţile şi defectele sale, formându-şi imaginea de sine.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI

1. A corecta în public.

2. A exprima autoritatea cu agresivitate.

3. A fi excesiv de critic.

4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii.

5. A oferi totul pe tavă copilului.

6. A nu te ţine de cuvânt.

7. A distruge speranţa şi visele.

ADHD

   ADHD este una dintre cele mai frecvente afeţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. ADHD debutează în copilărie şi poate persista şi la vârsta adultă.

   Simptomele ADHD se împart în 3 categorii: neatenţie, hiperactivitate şi impulsivitate, putând surveni şi în formă combinată.

    Cum recunoaştem un copil cu ADHD?

a.Are tulburări de atenţie.

-deseori nu urmează instrucţiunile şi eşuează în a-şi termina temele sau o sarcină dată;

-are dificultăţi în organizarea sarcinilor şi activităţilor;

-este distras de stimulii externi;

-este uituc în activităţile zilnice;

-îşi pierde lucrurile( jucării, notiţele de la şcoală, cărţi, caite, etc)

-are dificultăţi în susţinerea atenţiei la sarcinile date sau la joacă;

-nu estimează corect timpul;

-nu se poate concentra asupra studiului.

b.Hiperactivitate

-îşi agită mâinile, picioarele sau se răsuceşte pe scaun;

-umblă dintr-un loc în altul sau se caţără excesiv;

-deseori este pe picior de plecare sau acţionează impulsiv;

-vorbeşte excesiv;

-părăseşte locul în clasă sau în alte situaţii în care ar trebui să stea aşezat;

c.Impulsivitate

-deseori răspunde grăbit, înainte de a se încheia întrebarea;

-are dificultăţi în a-şi aştepta rândul;

-deseori întrerupe sau deranjează pe alţii.