Povestea teraputică
este o cale de a ne adresa copilului, pentru a transmite anumite modele
comportamentale şi valori morale sau pentru a înlătura anumite comportamente
nedorite. Povestea terapeutică nu îl critică pe copil, nu îl etichetează, nu îl
somează spre schimbare, ci favorizează identificarea copilului cu anumite
personaje şi implicit transpunerea soluţiei din poveste şi în situaţia lui.
Este important ca părinţii să nu discute
la sfârşit despre poveste sau să recurgă la formulari de genul: "Vezi, şi
tu eşti ca băieţelul din poveste. Ai vazut ce a păţit? Tu când ai de gând să te
cuminţeşti?" Astfel de comentarii fac parte din acel tip de limbaj la care
copilul a dezvoltat acea "surditate psihică" ce îi anulează orice
şansă de eficienţă în schimbarea comportamentelor nedorite.
Povestea terapeutica este un mijloc de
a vindeca sufletul si mintea copilului.
